dumeț, -eață, dumeți, -ețe, s. m., s. f. (adol.) persoană care dă o dumă. Vezi definitia »

CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț. Vezi definitia »

COMÉRȚ, (rar) comerțuri, s. n. Schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium. Vezi definitia »

ȘOÁCĂȚ, șoacăți, s. m. (Fam.) Calificativ injurios dat străinilor, în special nemților. – Din scr. šokac. Vezi definitia »

OSTROPẮȚ s. n. v. ostropeț. Vezi definitia »