nepăciuít, -ă, adj. (înv.) lipsit de pace; agitat, neliniștit. Vezi definitia »

PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus) Vezi definitia »

FERĂSTRUÍT, -Ă adj. v. ferestruit. Vezi definitia »

ZORÍT², -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori². Vezi definitia »

MURUÍT, -Ă, muruiți, -te, adj. 1. (Despre pereți) Acoperit, lipit cu muruială (2). 2. (Reg.) Murdar, mânjit. – V. murui. Vezi definitia »