DUÁL, -Ă I. adj. care prezintă dualitate; dublu. ◊ (despre două noțiuni matematice) de aceeași natură, obținute una din cealaltă prin același procedeu. II. s. n. număr gramatical caracteristic unor limbi, deosebit de singular și plural, prin care se arată că este vorba de două exemplare din aceeași specie sau de o pereche de obiecte. (< fr. dual, lat. dualis) Vezi definitia »

LACRIMÁL, -Ă adj. 1. Referitor la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă care secretă lacrimile; canal lacrimal = canal prin care se scurg lacrimile în gât. 2. (Fig.) Care produce emoții puternice, zguduite până la lacrimi. [< fr. lacrymal, cf. lat. lacrima – lacrimă]. Vezi definitia »

vergurál, vergurálă, adj. (înv.) fecioresc, candid, inocent, virgin. Vezi definitia »

VERTEBRÁL, -Ă adj. Format din vertebre; referitor la vertebre. [< fr. vertébral]. Vezi definitia »

CONCOIDÁL, -Ă adj. 1. referitor la concoidă. 2. cu suprafață curbă. (< fr. conchoïdal) Vezi definitia »