Definita cuvantului căcior
căciór (căcioáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităților animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II, 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur „rață”. – Der. căciorie, s. f. (extravaganță, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căcior
FRUCTIDÓR s. m. a douăsprezecea lună a calendarului republican francez (18 august – 16 septembrie). (< fr. fructidor) Vezi definitia »
LĂCȘÓR s. n. v. lăcușor. Vezi definitia »
CISTOFÓR2, -Ă s. m. f. (ant.) cel care purta o cistă (1) la procesiuni. (< fr. cistophore, lat. cistophorus) Vezi definitia »
INSTITUTÓR, -OÁRE, institutori, -oare, s. m. și f. (În trecut) Învățător (la oraș). – Din fr. instituteur, lat. institutor. Vezi definitia »
ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. Vezi definitia »