Definita cuvantului căcior
căciór (căcioáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităților animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II, 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur „rață”. – Der. căciorie, s. f. (extravaganță, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căcior
MONOFLÓR, -Ă, adj. (Despre miere, polen etc.) Care a fost cules de la o singură specie de floare. – Mono- + flor[al]. Vezi definitia »
chinzuitór, chinzuitóri, s.m. (reg., înv.) chinuitor, torționar. Vezi definitia »
scărpuitór, scărpuitoáre, s.n. (reg.) instrument de fier cu zimți, cu care se scărpuiește lemnul pentru a face să adere cleiul. Vezi definitia »
DÓCTOR s.m. 1. Titlu științific conferit în urma unui examen special și a unei teze; posesor al unui asemenea titlu. ◊ Doctor honoris causa = titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, fără susținerea unei disertații. 2. Persoană care are studii medicale superioare și posedă dreptul de a practica medicina; medic. 3. (Fam.) Persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru. [< lat. doctor, cf. fr. docteur, germ. Doktor]. Vezi definitia »
CROMOFÓR s. m. grupare de atomi care, introdusă în molecula combinațiilor organice, le dă culoare. (< fr. chromophore) Vezi definitia »