Definita cuvantului cadență
cadénță (cadénțe), s. f. – Mișcare ritmică și uniformă, ritm. Fr. cadence. – Der. cadența, vb., din fr. cadencer.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cadență
OSTEOCÍTĂ s.f. (Biol.) Celulă matură a oaselor. [Var. (și după alte surse) osteocit s.n. / < fr. ostéocyte, cf. gr. osteon – os, kytos – celulă]. Vezi definitia »
VÉRGURĂ, vergure, s. f. (Înv.) Fecioară. – Lat. *virgula (= virgo, -inis). Vezi definitia »
A ABATE DE LA CALEA CEA BUNĂ (PE CINEVA): A împinge, a atrage pe căi greșite; v. și A abate de la calea cea dreaptă; A abate de la calea dreaptă; A abate de la drumul cel drept. Vezi definitia »
CIOCNITÚRĂ, ciocnituri, s. f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul). – Ciocni + suf. -tură. Vezi definitia »
manércă, manérci, s.f. (reg.) garniță, bidon; butoiaș de 10-15 litri. Vezi definitia »