Definita cuvantului cădi
cădí (cădésc, cădít), vb. – A tămîia, a cădelnița. Sl. kaditi (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 37); cf. bg. kadjă. – Der. cădelniță, s. f. (vas în care se arde tămîie; Arg., pungă) din sl. kadilĭnica; cădelnița, vb. (a tămîia).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cădi
vădí (-désc, -ít), vb. – 1. A acuza, a inculpa. – 2. A denunța, a pîrî, a indica. – 3. A publica, a pune în evidență, a demonstra. – Var. vedi. Sl. vaditi „a acuza” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 442; Conev 101). Primul sens este înv. – Der. vădit, adj. (evident); vadnic, adj. (acuzator), înv.; văditor, adj. (acuzator; indicator). Cf. vădeală. Vezi definitia »
glămujdí, glămujdésc, vb. IV (reg.) a face gălăgie, a protesta, a cârti. Vezi definitia »
sujdí, sujdésc, vb. IV refl. (reg.) a se pipernici, a slăbi. Vezi definitia »
haladi, haladesc v. r. a se deștepta; a fi vigilent. Vezi definitia »
spovedí (-désc, -ít), vb. – 1. A confesa. – 2. (Munt.) A trăncăni, a da bacalaureatul. – Var. (i)spoved(u)i, (i)spovăd(u)i și der. Sl. ipovĕdeti, sŭpovĕdeti (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 359); var. sînt înv. – Der. spovadă, s. f. (confesiune); spovedanie, s. f. (confesiune); nespovedit, adj. (nemărturisit). Vezi definitia »