ștopleág, ștoplége, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere. Vezi definitia »

DUȘLÁG, dușlaguri, s. n. (Reg.) Unealtă cu ajutorul căreia se găuresc tablele subțiri, cercurile de fier ale buților etc. pentru a fi nituite; priboi. – Germ. Durchschlag. Vezi definitia »

ORNITOFÁG, -Ă adj. (despre animale) care se hrănește cu păsări. (< fr. ornithophage) Vezi definitia »

ANTOFÁG, -Ă adj. (despre insecte) care mănâncă florile. (< fr. anthophage) Vezi definitia »

pălpág, pălpáguri, s.n. (reg.) par. Vezi definitia »