CHILOGRAMMÉTRU, chilogrammetri, s. m. v. KILOGRAMMETRU. Unitate de măsură pentru lucrul mecanic, egală cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram la înălțimea de un metru [Scris și: chilogrammetru] – Din fr. kilogrammètre. – [DEX '98] Vezi definitia »

BUIÉSTRU²,-IÁSTRĂ, buieștri, -iestre, adj. Care merge în buiestru¹; p. ext. nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. Vezi definitia »

FÍLTRU² s. n. băutură socotită a avea puteri magice, printre care și aceea de a insufla iubire. (< fr. philtre, gr. philtron) Vezi definitia »

súmbru (-ră), adj. – Întunecat, posomorît. – Var. sombru. Fr. sombre, cu vocala schimbată după paralelismul ombre, umbră. Vezi definitia »

ADMITANȚMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea admitanței. [< fr. admittancemètre]. Vezi definitia »