CRISTÁL, (2) cristale și (1) cristaluri, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus. Vezi definitia »

INSTINCTUÁL, -Ă adj. care ține de instinct; instinctiv. (< fr. instinctuel) Vezi definitia »

transexual Vezi definitia »

animal porcos Vezi definitia »

NEUTRÁL, -Ă adj. (Rar) Neutru. [Cf. fr. neutral, engl. neutral]. Vezi definitia »