Definita cuvantului ogivă
OGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ogivă
fărâmúșă, fărămúse, s.f. (înv.) fărâmă mică, fărâmea, fărâmică, fărâmice, fărâmiță, sfărâmușă. Vezi definitia »
MÁRȘĂ s.f. Sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării. V. polder. [< germ. Marsch, rus. marș]. Vezi definitia »
BIOELECTRÓNICĂ s.f. Parte a biologiei moleculare care studiază acțiunile electrice între moleculele celulelor și cele ale substanțelor care intervin în metabolismul celular. / < fr. bioélectronique]. Vezi definitia »
INCONSECVÉNȚĂ s.f. Lipsă de consecvență în idei, în acțiuni. [< lat. inconsequentia, cf. fr. inconséquence]. Vezi definitia »
DALMÁTICĂ s.f. 1. Mantie albă, cu margini de purpură, purtată de împărații romani. 2. Mantie specială a regilor Franței. 3. Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi. [Gen. -cii. / < lat. dalmatica (vestis), cf. fr. dalmatique]. Vezi definitia »