Definita cuvantului ogivă
OGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ogivă
DÚNĂ, dune, s. f. Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului în regiunile nisipoase. – Din fr. dune. Vezi definitia »
răgúlă, răgúle, s.f. (înv.) neam, seminție. Vezi definitia »
schílă (-le), s. f. – Cîine, cățel. Ngr. σϰύλα „cățea” (Bogrea, Dacor., I, 267; Graur, BL, IV, 114). Cuvînt rar, neînregistrat în dicționare. Legătura cu (s)chelălăi „a lătra”, propusă de autorii citați, este improbabilă. Vezi definitia »
FOTOKINOGRÁMĂ s.f. Imagine obținută la fotokinograf. [Cf. fr. photokinogramme]. Vezi definitia »
ANOXIBIÓZĂ s. f. (Biol.) Anaerobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anoxibiose. Vezi definitia »