TRANSPLÁNT s. n. 1. transplantare (2). ◊ organ, țesut etc. transplantat în altă parte a corpului sau în alt organism. 2. trecere dintr-un domeniu în altul. ◊ (fig.) transfer. (< fr. transplant) Vezi definitia »

IMPEDIMÉNT s. n. piedică, obstacol. ◊ (jur.) impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento) Vezi definitia »

ALIMÉNT, alimente, s. n. Orice lucru care servește ca hrană. – Fr. aliment (lat. lit. alimentum). Vezi definitia »

NAVIGÁNT, -Ă, naviganți, -te, adj. Care navighează. ◊ Personal navigant = personal care face parte din echipajul unei nave sau aeronave. – Din fr. navigant. Vezi definitia »

ȘOCÁNT, -Ă adj. Care șochează. [< fr. choquant]. Vezi definitia »