Definita cuvantului caic
caíc (caíce), s. n. – Canoe, ambarcație ușoară. – Mr. căiche. Tc. kayik (Șeineanu, II, 76; Roesler 594; Lokotsch 1014; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαïϰι; bg., sb. kaik. – Der. caicgiu, s. m. (vîslaș, barcagiu), din tc. kayikçi.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caic
NENÍC s. m. (Rar) Nenișor. – Nene + suf. -ic. Vezi definitia »
NOOLÓGIC, -Ă adj. referitor la noologie. ♦ științe če = ansamblul științelor care au ca obiect spiritul, în opoziție cu așa-zisele științe cosmologice. (< fr. noologique) Vezi definitia »
NAFTÉNIC adj. acid ~ = acid organic cu miros specific, extras din petrolul distilat. (< fr. naphténique) Vezi definitia »
MONOGRAMÁTIC, -Ă adj. Referitor la monogramă, în formă de monogramă. [Cf. fr. monogrammatique]. Vezi definitia »
OCTOSILÁBIC, -Ă adj. cu opt silabe. (< fr. octosyllabique) Vezi definitia »