RID s. n. 1. încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. 2. mică ondulație pe suprafața unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc. (< fr. ride) Vezi definitia »

ALCALOÍD s.m. (Chim.) Substanță organică de origine vegetală sau obținută sintetic, toxică, folosită în medicină. [Pron. -lo-id, pl. -zi. / < fr. alcaloïde]. Vezi definitia »

TROHOÍD, -Ă I. adj. (despre articulații) în care suprafețele articulare sunt fragmente cilindrice, unul convex și altul concav. II. s. f. cicloidă. (< fr. trochoïde) Vezi definitia »

SORDÍD, -Ă adj. 1. murdar; dezgustător. 2. (despre persoane; fig.) meschin. (< fr. sordide, lat. sordidus) Vezi definitia »

TURGÍD, -Ă adj. 1. plin cu un lichid; umflat. 2. bosumflat, supărat. (< fr. turgide, lat. turgidus) Vezi definitia »