Definita cuvantului lustruitor
LUSTRUITÓR, -OÁRE, lustruitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S. n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -tru-i-] – Lustrui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lustruitor
DETECTÓR s.n. 1. Aparat sau dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a gazelor de luptă etc. 2. Dispozitiv pentru detectarea undelor radioelectrice etc. [< fr. détecteur]. Vezi definitia »
INAUGURATÓR, -OÁRE, inauguratori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care inaugurează o expoziție, un local etc. – Din fr. inaugurateur. Vezi definitia »
INVADATÓR, -OÁRE, invadatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care invadează un teritoriu străin; năvălitor, cotropitor. – Invada + suf. -tor. Vezi definitia »
ATACATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care atacă; agresor, atacant (2). [< ataca]. Vezi definitia »
mor interj. – Imită vocea ursului. Creație expresivă, cf. mîr, hor, sforăi. – Der. morăi, vb. (despre urși și alte animale, a scoate sunete caracteristice); morăit, s. n. (mîrîit); mormăi, vb. (a face ca ursul; a mîrîi, a bombăni, a bodogăni), pe bază de repetiție (der. din sb. mèrmljati, Cihac, II, 203, sau din bg. mormorjă, Conev 96, este suspectă); mornăi, vb. (a bombăni), prin disimilare (Pușcariu, Dacor., I, 95); mormăială, s. f. (mormăit; bombănit); mormăit, s. n. (acțiunea de a mormăi); mormăitor, adj. (care mormăie). Vezi definitia »