COMUTÁȚIE, comutații, s. f. 1. Totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice. 2. Proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii. – Din fr. commutation. Vezi definitia »

OVARIOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a ovarului. [Gen. -iei. / < fr. ovariotomie, df. lat. ovarium – ovar, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

BALNEOTERAPÍE s. f. tratament cu ape minerale și nă- moluri. (< fr. balnéotherapie) Vezi definitia »

STABULÁȚIE s. f. metodă de creștere a vitelor prin menținerea lor, temporară sau permanentă, în grajduri. (< fr. stabulation) Vezi definitia »

poșidíe s.f. (reg.) mulțime, droaie (gălăgioasă) de copii sau de oameni. Vezi definitia »