ÁURĂ s. f. (Livr.; adesea fig.) Nimb, aureolă (1). (Med.) Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie. [Pr.: a-u-] – Din lat. aura. Vezi definitia »

păunioáră, păunioáre, s.f. (reg.) păuniță. Vezi definitia »

ANALÍZĂ, analize, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinarea amănunțită a unei probleme. ◊ Expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (în sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele si aplicațiile lor. – Din fr. analyse. Vezi definitia »

iúfă s.f. sg. (înv.) început, dever, afacere, vânzare. Vezi definitia »

AGROBIOCENÓZĂ s.f. Agrocenoză. [< fr. agrobiocénose]. Vezi definitia »