nit (nituri), s. n. – Cui bont. Germ. Niet(e). – Der. nitui, vb. (a bate nituri); nituială, s. f. (nituire); nituitor, s. m. (muncitor care nituiește). Vezi definitia »

WHITE-SPIRIT s. n. Produs obținut la distilarea petrolului brut, întrebuințat ca solvent în vopsitorie și în industria lacurilor. [Pr.: uáit-spirit] – Cuv. engl. Vezi definitia »

pizgăít, -ă, adj. (reg.; despre oameni) slăbit, surmenat. Vezi definitia »

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit. Vezi definitia »

SIALOLÍT s.n. (Med.) Concrețiune salivară. [< fr. sialolithe, cf. gr. sialon – salivă, lithos – piatră]. Vezi definitia »