ȚIUÍT, țiuituri, s. n. Faptul de a țiui; sunet prelung și ascuțit; țiuitură. [Pr.: ți-u-] – V. țiui. Vezi definitia »

LĂLĂÍT, lălăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a lălăi. – V. lălăi. Vezi definitia »

COLBĂÍT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Reg.)Prăfuit. [Var.: colbuít, -ă adj.] – V. colbăi. Vezi definitia »

DÉBIT² s.n. 1. Desfacere, vânzare a unor mărfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amănuntul; prăvălie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasă să se scurgă un izvor, un rezervor etc. ◊ Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apă în unitatea de timp în suspensie. ♦ Cantitate de curent electric dată de o sursă de electricitate într-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) Șuvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. débit]. Vezi definitia »

PLUTONÍT s.n. Rocă magmatică consolidată în adâncimea scoarței Pământului. (cf. germ. Plutonit) Vezi definitia »