plocát (plocáte), s. n. – Cuvertură, pătură, macat, care servește și ca valtrap. – Var. poclad(ă), plocad(ă). Sl. pokladŭ „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. clădi, năclad; pentru metateză, cf. plocon. Forma placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată fără îndoială confuziei cu fr. plaquer. Plocău (var. poclău), s. n. (Bucov., plasă de pescuit) pare var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag. pokhálo „pînză de păianjen”). – Cf. poclit. Vezi definitia »

BROȘÁT¹ s. n. Broșare. – V. broșa. Vezi definitia »

DIOCHEÁT, -Ă adj. v. deocheat. Vezi definitia »

PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba. Vezi definitia »

TRIETAJÁT, -Ă, trietajați, -te, adj. Cu trei etaje. [Pr.: tri-e-] – Tri- + etajat. Vezi definitia »