gorneác s. m. – Vînt de miază-noapte, vînt rece. – Var. gorneag. Sb., bg. gornjak (DAR; Conev 37), din sl. gornij „înalt, superior”. În Olt. Din aceeași familie fac parte gorniță, s. f. (înv., balcon), din sl. gorĭnica „etaj superior” și gorănă, s. f. (bîrnă de acoperiș), din sl. gorĭnĭ „parte de sus”. Vezi definitia »

BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă purtată de țărani. – Ucr. baĭbarak. Vezi definitia »

ȘÉLAC s.n. Rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale și întrebuințată la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. [Var. șerlac s.n. / < germ. Schellack]. Vezi definitia »

PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel – Pârpăli + suf. -ac. Vezi definitia »

ALÁC s. n. Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeț, care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum monococcum). – Cf. magh. alakor. Vezi definitia »