DIRÉCȚIE s. f. I. 1. orientare în spațiu a unui obiect, a unei mișcări față de un punct de referință: sens de desfășurare a unei acțiuni. 2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. (organ de) conducere a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ ~ de scenă = regie. 2. funcție de director; biroul directorului. ◊ subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul. ◊ parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. (< fr. direction, lat. directio) Vezi definitia »

BRADITROFÍE s.f. (Med.) Încetinire a proceselor metabolice. [< fr. bradytrophie, cf. gr. bradys – lent, trophe – hrană]. Vezi definitia »

GHEUNOÁIE, gheunoi (gheunoaie), s. f. V. ghionoaie. Vezi definitia »

ARGENTOTIPÍE, argentotipii, s. f. Procedeu de multipicare prin fotoreproducere. – Din fr. argentotypie. Vezi definitia »

CROMOTIPOGRAFÍE, cromotipografii, s. f. Procedeu de tipărire în culori cu elementele de imprimare în relief. – Din fr. chromotypographie. Vezi definitia »