Definita cuvantului sfârșitor
sfârșitór, sfârșitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care ajunge să ..., care săvârșește. 2. (s.m.) înfăptuitor.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sfârșitor
PONDERATÓR, -OÁRE adj. care ponderează. (< fr. pondérateur) Vezi definitia »
RAȘCHETATÓR, -OÁRE, rașchetatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în rașchetarea parchetului. – Rașcheta + suf. -tor. Vezi definitia »
COMODÓR s.m. Grad de ofițer, superior căpitanului, în marina engleză și americană; ofițer care are acest grad. ♦ Comandant al navelor comerciale ale unui convoi. [< engl., fr. commodore]. Vezi definitia »
spârcuitór, spârcuitoáre, adj. (înv.; despre păsări) care sfâșie prada. Vezi definitia »
bimotór1 adj. m., pl. bimotóri; f. sg. și pl. bimotoáre Vezi definitia »