spáțiu (-ii), s. n. – Întindere cu trei dimensiuni. Lat. spatium (sec. XIX), dublet al lui spas. – Der. spația, vb. (a rări); spaționa, vb. (a spația), din germ. spationieren (Candrea); spațios, adj. (larg, încăpător), din fr. spacieux. Vezi definitia »

ORIFÍCIU s. n. deschidere (a unei cavități). (< lat. orificium fr. orifice) Vezi definitia »

RELICVÁRIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario. Vezi definitia »

armangíu, armangíi, s.m. (reg., înv.) lucrător sau paznic la un arman Vezi definitia »

ATHANASIU, Jean (1885-1938, n. București), bariton român. Unul dintre fondatorii Operei Române din București. Roluri principale în „Rigoletto”, „Tosca” ș.a. interpretate cu un deosebit simț dramatic. Vezi definitia »