MARȘ s.n. 1. Mers, mișcare a unei trupe (într-o anumită formație). ♦ Acțiune militară puternică de mare amploare, îndreptată contra unui obiectiv. ♦ Probă atletică pedestră, în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede fără a alerga. 2. Piesă muzicală cu ritm puternic, după care se potrivește cadența pasului unei trupe, a unui cortegiu etc. 3. Poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș (2). [Cf. fr. marche, germ. Marsch, rus. marș, it. marcia]. Vezi definitia »

căruțaș, căruțași s. m. dezertor. Vezi definitia »

PIEPTĂNÚȘ, pieptănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui pieptene; pieptănaș, pieptenel. 2. (La pl.) Pieptene (2). – Pieptene + suf. -uș. Vezi definitia »

DĂLCĂÚȘ, dălcăuși, s. m. (Reg.) Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt. – Tc. dalka(v)uk. Vezi definitia »

PIETRÍȘ, pietrișuri, s. n. 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. 2. Pietriș (1) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Înv. și pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatră + suf. -iș. Vezi definitia »