NORMÁLĂ s.f. 1. Dreaptă perpendiculară pe tangenta la curbă sau pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact. 2. Școală normală. [Cf. fr., it. normale]. Vezi definitia »

OBRINTITÚRĂ, obrintituri, s. f. (Pop.) Obrinteală. – Obrinti + suf. -tură. Vezi definitia »

TÉTĂ, tete, s. f. (Fam.) Îngrijitoare de copii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

ZÓTĂ, zóte, s. f. (Argou) Furt organizat, acțiune pusă la cale de către o bandă de hoți. (etim. nec.) Vezi definitia »

AȚIȘOÁRĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv a lui ață. Vezi definitia »