BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, chiar despre persoane mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. Tânăr angajat la un stăpân sau la un patron. ◊ Băiat de casă = valet, fecior. ♦ (Ieșit din uz) Chelner. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Din [îm] băia. Vezi definitia »

ODONÁT, odonate, s. n. (La pl.) Ordin de insecte din care face parte libelula; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. odonates. Vezi definitia »

ÎNFUNDÁT¹ s. n. Înfundare, astupare, astupat¹. – V. înfunda. Vezi definitia »

EFILÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Lung și subțire. ◊ Talie efilată = mijloc subțire, tras prin inel. [< fr. effilé]. Vezi definitia »

CONCITÁT, -Ă adj. (Liv.) Ațâțat, întărâtat, furios. [< lat. concitatus]. Vezi definitia »