Definita cuvantului sighincă
sighíncă, sighínce, s.f. (reg.) 1. unealtă de lemn sau de fier, cu un capăt ascuțit, cu care se fac gropi pentru săditul viței de vie; sădilă, sădelcă, sădelniță. 2. unealtă de pescuit de forma unei suliți de fier care se înfige în corpul peștilor; ostie. 3. mai cu care pescarii sparg gheața pentru copci.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sighincă
INTERFÁȚĂ2, interfețe, s. f. (Electron.) Dispozitiv care convertește semnalele electronice în așa fel, încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. – Din engl., fr. interface (după față). Vezi definitia »
nátră (nátre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”. Vezi definitia »
PENTACLORÚRĂ, pentacloruri, s. f. (Chim.) Clorură a elementelor pentavalente. – Din fr. pentachlorure. Vezi definitia »
stacánă (-ne), s. f. – (Mold.) Vas. – Var. stacan. Sl. stokanŭ (Cihac, II, 359), cf. rus. (do)stakanŭ. Vezi definitia »
ÁRMĂ, arme, s. f. 1. Obiect, unealtă, aparat, mașină care servește la atac sau la apărare. ◊ Armă de foc = armă care folosește pulbere explozivă. Armă automată = armă de foc la care armarea se produce automat, loviturile succedându-se neîntrerupt cât timp se apasă pe trăgaci. Armă albă = armă de oțel, cu vârf ascuțit și margini tăioase. ◊ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica armele = a începe o luptă, un război. A depune armele = a se preda, a se declara învins; fig. a ceda; a se declara convins. ♦ Parte dintr-o armată specializată și dotată pentru un anumit fel de luptă; serviciu militar specializat în acest sens. 2. Fig. Mijloc de luptă (pe tărâm ideologic). ◊ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a învinge pe cineva cu propriile lui argumente. – Lat. arma. Vezi definitia »