SUBFEBRILITÁTE s.f. Stare de subfebră. [Cf. fr. subfébrilité]. Vezi definitia »

ABÁTE vb. III. 1. tr., refl., intr. A (se) îndepărta de la o direcție, normă, linie de conduită etc. 2. tr. A doborî. 3. refl. A se năpusti, a cădea. [Cf. fr. abatire, it. abbattere]. Vezi definitia »

CAUZALITATE (‹ fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Raport necesar între cauză și efectul său, cauza desemnând antecedentul producător al efectului. ♦ Principiul cauzalității = principiu fundamental al gîndirii enunțat astfel: în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. C. socială = proces de atribuire a rolului de cauză anumitor elemente sau factori ai vieții sociale (personali, interpersonali sau extrapersonali) în raport cu alții. 2. (GENET.) Raport genetic existent între anumite stări ale formelor și varietăților materiei, apărute în procesele de mișcare și dezvoltare ale acesteia. Vezi definitia »

DISCOMICÉTE s.f.pl. Ordin de ciuperci având corpul de fructificație în formă de cupă sau de disc; (la sg.) ciupercă din acest ordin. [< fr. discomycètes]. Vezi definitia »

PLASTICITÁTE s.f. 1. Proprietate a unui material de a căpăta diferite forme prin modelare. ◊ (Tehn.) Teoria plasticității = disciplină care studiază repartiția tensiunilor și a deformațiilor dintr-un corp supus modificărilor plastice. 2. Vioiciune, expresivitate puternică a stilului, a exprimării etc. [Cf. fr. plasticité]. Vezi definitia »