RESTAURÁȚIE s. f. 1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (181⁴-183⁰), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ◊ perioadă în istoria literaturii engleze, între 166⁰ și 170², care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. (< fr. restauration, lat. restauratio) Vezi definitia »

admirație a semiților, (în special) a evreilor Vezi definitia »

OXIMETRÍE s. f. (Med.) Determinare a cantității de oxigen din hemoglobina; cantitate de oxigen conținută de hemoglobina sangvină. – Din fr. oxymétrie. Vezi definitia »

BACTERIOTOXEMÍE s.f. (Med.) Intoxicație generală manifestată prin diverse simptome, datorită toxinelor bacteriilor. [< fr. bactériotoxémie]. Vezi definitia »

INDIGÉSTIE s.f. (Med.) Indispoziție provocată de o digestie grea și manifestată prin dureri de cap, greață etc. [Gen. -iei, var. indigestiune s.f. / cf. fr. indigestion, lat. indigestio]. Vezi definitia »