BROCA, Paul (1824-1880), chirurg și antropolog francez. Fondatorul școlii moderne de antropologie. Contribuții în studierea localizării diferitelor funcții pe scoarța cerebrală, în special a centrului limbajului (centrul lui B.). Vezi definitia »

păcá, pac, vb. I (înv.) a supune, a îmblânzi. Vezi definitia »

păpușeásca (dans) s. f. art., neart. păpușeáscă, g.-d. art. păpușéștii Vezi definitia »

REJUDECÁ vb. tr. 1. a judeca din nou un proces. 2. a judeca încă o dată pentru a înlătura erorile. (< re¹- + judeca) Vezi definitia »

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ♦ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare. Vezi definitia »