ȚÂNȚĂRÁȘ, țânțărași, s. m. Diminutiv al lui tânțar¹. – Țânțar¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

galóș (galóși), s. m. – Încălțăminte de cauciuc. Fr. galoche, cf. ngr. γαλόσα, tc. galoș, rus. galoša, kaloša (Berneker 474). Vezi definitia »

DĂLCĂÚȘ, dălcăuși, s. m. (Reg.) Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt. – Tc. dalka(v)uk. Vezi definitia »

GHIÓȘ s. n. ornament gravat, în linii întretăiate, drepte sau ondulate, în bijuterie. ◊ desen complex din linii drepte, frânte, spirale etc., care formează fondul unor hârtii cu valoare nominală. (< fr. guillochis) Vezi definitia »

miáș, miáși, s.m. (înv.) comandant de 1000 de soldați. Vezi definitia »