SOÁRTEI s. f. g.-d. art. în expr. v. SOARTĂ. g.-d. art. sórții (în expr. și: soártei) [DOOM 2]; v. IRONIE (1). Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. [DN] Vezi definitia »

cușeí (-iésc, -ít), vb. – A ciuguli, a mînca pe apucate. Rut. kušati (DAR). În Bucov. Vezi definitia »

ulei, uleiuri s. n. 1. (glum.) băutură alcoolică. 2. (tox.) substanță obținută prin dizolvarea hașișului într-un solvent. Vezi definitia »

scrivéi, scrivéi, s.m. (reg.; deprec.) copil plângăreț; scrivilă. Vezi definitia »

poléi² s.m. pl. (reg.) nume dat unor ființe supranaturale din basme. Vezi definitia »