EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia. Vezi definitia »

STRATOPAÚZĂ s.f. Zona de trecere dintre stratosferă și mezosferă. [Pron. -pa-u-. / < fr. stratopause]. Vezi definitia »

SURDOBAROCÁMERĂ s.f. Barocameră cu izolație fonică perfectă. [< surdo- + barocameră]. Vezi definitia »

COÁFĂ s.f. Înveliș de metal sau de material plastic al părții ogivale a unor proiectile. [Pron. coa-fă. / < fr. coiffe]. Vezi definitia »

CINEMATÉCĂ s.f. 1. Arhivă de filme; filmotecă. 2. Sală de cinematograf unde pot fi vizionate filme de arhivă. [< cinémathèque]. Vezi definitia »