AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem al vechilor atenieni, care supravegheau exercitarea magistraturilor și judecau crimele grave. [Pr.: -re-o-] – Fr. aréopage (lat. lit. areopagus). Vezi definitia »

tocmág, tocmáși, s.m. (reg.) 1. ciocănaș. 2. (la pl.) tăiței, tocmăgei. Vezi definitia »

BUNCEÁG s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Comp. sb. bučak. Vezi definitia »

HEMOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu sânge. [< fr. hémophage, cf. gr. haima – sânge, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

MEGAESOFÁG s. n. dilatare enormă a esofagului. (< fr. méga-oesophage) Vezi definitia »