delí (-lésc, -ít), vb. A da, a împărți. Bg. deliă „a împărți”, din sl. dĕlŭ „parte”; cf. deal. Cuvînt rar. Pare identic, sau cel puțin trebuie să se fi încrucișat cu dili. – Der. delniță, s. f. (înv., și Olt., țarină, arătură), din sl. dĕlnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22); delnic, adj. (înstărit, avut), din sl. dĕlnikŭ. Vezi definitia »

îndrăgulí, pers. 3 sg. îndrăguléște, vb. IV refl. (înv.) a se îndrăgosti, a se drăgosti. Vezi definitia »

CORCOLÍ vb. IV. v. corconi. Vezi definitia »

șeftălí vb. IV refl. (reg.) a se pricepe la comerț. Vezi definitia »

(?) CUȘTULÍ, cuștulesc, vb. IV intranz. și tranz. (Reg., în Crisana) A gusta, a lua o gustare. – ? Vezi definitia »