caíc (caíce), s. n. – Canoe, ambarcație ușoară. – Mr. căiche. Tc. kayik (Șeineanu, II, 76; Roesler 594; Lokotsch 1014; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαïϰι; bg., sb. kaik. – Der. caicgiu, s. m. (vîslaș, barcagiu), din tc. kayikçi. Vezi definitia »

ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -e, adj. De ascet. – Fr. ascétique (< gr.). Vezi definitia »

CEFALOMÉTRIC, -Ă, cefalometrici, -ce, adj. (Med.) De cefalometrie. – Din fr. céphalométrique. Vezi definitia »

ATEMÁTIC, -Ă adj. (despre cuvinte) în care sufixul sau desinența se adaugă direct la rădăcină. (< fr. athématique) Vezi definitia »

RODANHÍDRIC adj. acid ~ = acid tiocianic. (< fr. rhodanhydrique) Vezi definitia »