pristoí (-oésc, -ít), vb. – A zăbovi, a sta, a înceta. Cuvînt în care se confundă două verbe sl., pristojati și prĕstajati (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

bói (-iuri), s. n. – 1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Șeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi. Vezi definitia »

vâjói, vâjoáie, s.n. (reg.) 1. pârâu iute, furios. 2. avalanșă. Vezi definitia »

trifolói s.n. (înv.) carte bisericească a slujbelor de sărbători; prăznicar. Vezi definitia »

război al ~ – conflict armat dintre China și Anglia din cauza comercializării de către negustorii englezi a drogurilor pe teritoriul chinez. Vezi definitia »