TRÓMPĂ s. f. 1. prelungire cărnoasă a nasului la elefant, tapir etc., pentru prinderea hranei și pentru apărare. ◊ organ adaptat pentru supt, la unele insecte. 2. canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct; salpinx. ♦ ă lui Eustache = canal interior al urechii între timpan și faringe. 3. (tehn.) carcasă metalică în care se montează lagărele unui arbore. ◊ aparat de laborator, din sticlă, pentru evacuarea aerului dintr-un recipient. 4. (arhit.) boltă de colț în consolă pentru susținerea unui element în relief față de planul fațadei. ◊ element de construcție, boltă trunchiată, înlesnind trecerea de la un plan pătrat la unul octogonal. (< fr. trompe) Vezi definitia »

ÚRDĂ s. f. 1. Derivat al laptelui (de oaie) care se obține prin fierberea și închegarea zerului gras rămas de la prepararea cașului sau de la alegerea untului. 2. Compus: urda-vacii = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina acoperită cu peri cenușii și cu flori albe (Cardaria draba). - Et. nec. Vezi definitia »

spătúță, spătúțe, s.f. (reg.) spadă mică. Vezi definitia »

CISTICERCÓZĂ s. f. Boală parazitară la animale și la oameni, produsă de localizarea în organism a cisticercilor; măzăriche. – Din fr. cysticercose. Vezi definitia »

GELIVÚRĂ s.f. Crăpătură radială în lungul trunchiului de la coajă spre inima arborelui, datorită gerului puternic. [< fr. gélivure]. Vezi definitia »