șliț (-țuri), s. n. – Crestătură, despicătură. Germ. Schlitz (Candrea). Vezi definitia »

TERȚ, -Ă adj. Care vine în al treilea rând; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte într-un contract sau într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul terțiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. [< lat. tertius, it. terzo]. Vezi definitia »

PROSTULÉȚ, prostuleți, adj. Prostuț. – Prost + suf. -uleț. Vezi definitia »

podgálț s.n. (înv.) un fel de cravată. Vezi definitia »

ALBULÉȚ, albulețe, s. n. (Reg.) Alburn. – Alb + suf. -uleț. Vezi definitia »