TRONCÓNIC, -Ă, tronconici, -ce, adj. (Rar) Care are forma unui trunchi de con. – Din fr. tronconique. Vezi definitia »

NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Ne- + autentic. Vezi definitia »

APOLÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) lipsit de spirit politic, care arogă indiferență față de politică. [Cf. fr. apolitique, it. apolitico]. Vezi definitia »

PÚBLIC, -Ă, publici, -ce, s. n. sg., adj. 1. S. n. sg. Colectivitate mare de oameni; mulțime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etc. ◊ Loc. adj. și adv. În public = (care are loc) în fața unui anumit număr de persoane, în văzul lumii. ◊ Marele public = Ansamblu de persoane considerate în raport cu participarea la un eveniment cultural, social, artistic etc. 2. Adj. Care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe toți, la care participă toți. ◊ Opinie publică = părere, judecată a colectivității; p. ext. public (1). ♦ Care are loc în prezența unui mare număr de oameni. 3. Adj. Al statului, de stat; care privește întregul popor; pus la dispoziția tuturor. ◊ Viața publică = viața politică-administrativă a unui stat; activitatea cuiva în legătură cu funcțiile de stat pe care le ocupă. Grădină publică = parc. Drept public = subîmpărțire mai veche a dreptului, care se ocupa de relațiile persoanelor cu statul. Forță publică = poliție. Datorie publică = datorie a statului, rezultată din împrumuturi interne și externe. Învățământ public sau instrucție, școală publică = învățământ sau școală organizate și controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupă o funcție în stat. – Din lat. publicus, fr. public. Vezi definitia »

REFÚZNIC, -Ă, refúznici, -e, s. m. și f. 1. (În fosta U.R.S.S.) Cetățean sovietic, cu precădere evreu, căruia i s-a refuzat dreptul de a emigra din Uniunea Sovietică. 2. Persoană care refuză să se supună anumitor legi sau ordine, în special ca acțiune de protest. (cf. engl. refusenik < traducere parțială a rus. otkaznik < otkaz = refuz + suf. -nik) [MW] Vezi definitia »