MONOFAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. [Gen. -iei. / cf. gr. monos – unic, phasis – vorbire]. Vezi definitia »

PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie. Vezi definitia »

IMPLORÁȚIE, implorații, s.f. (Rar) Acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorare, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. [Var.: implorațiúne, -i s.f.] – Din fr. imploration. Vezi definitia »

BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc cu multe broaște; mulțime de broaște. – Din broască + suf. -ărie. Vezi definitia »

o laie (de Geo Bogza) expr. nimic. Vezi definitia »