Definita cuvantului oneros
ONERÓS, -OÁSĂ adj. Costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. ♦ (Jur.) Cu titlu oneros = cu condiția de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. [< fr. onéreux, lat. onerosus < onus – sarcină].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oneros
RAMÓS, -OÁSĂ adj. Cu multe ramuri; puternic ramificat. [< fr. rameux]. Vezi definitia »
VICIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Defectuos. ◊ (Log.) Cerc vicios = eroare de logică constând în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată. ♦ (Fig.) Stricat, depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care are vicii de formă sau de fond; greșit, defectuos. [Pron. -ci-os. / cf. fr. vicieux, it. vizioso, lat. vitiosus]. Vezi definitia »
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit.- Țelină2 + suf. -os. Vezi definitia »
PLOIÓS, -OÁSĂ, ploioși, -oase, adj. Cu (multă) ploaie; în care plouă (mult), favorabil ploilor. [Pr.: plo-ios] – Ploaie + suf. -os. Vezi definitia »
MOFTURÓS, -OÁSĂ, mofturoși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care face mofturi (2); (om) capricios, năzuros. – Moft + suf. -os. Vezi definitia »