Definita cuvantului ciocnire
CIOCNÍRE, ciocniri, s. f. Acțiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. Fig. Luptă între interese sau idei diferite. 3. Fig. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – V. ciocni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ciocnire
oareșcáre (oáreșcare) (= oarecare) adj. nehot., pron. nehot. Vezi definitia »
GAZEIFICÁRE s.f. v. gazificare. Vezi definitia »
ZEOLITIZÁRE s.f. (Geol.) Proces de substituție a unui mineral sau a unei roci prin zeoliți. [Pron. -ze-o-. / după fr. zéolitisation]. Vezi definitia »
CADENȚÁRE, cadențări, s. f. (Rar) Acțiunea de a cadența. – V. cadența. Vezi definitia »
MICROIMPRIMÁRE s.f. Înregistrare a undelor acustice pe discuri sau benzi magnetice cu viteză de rulare redusă. [După fr. micro-enregistrement]. Vezi definitia »