TETRÁNDRĂ adj. (despre flori) cu androceul din patru stamine. (< fr. tétrandre) Vezi definitia »

prâslíță, prâslíțe, s.f. (reg.) furcă de tors (ornamentată). Vezi definitia »

MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji. 2. Murdărie. 3. (Reg.) Amestec de lut și de baligă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. – Mânji + suf. -eală. Vezi definitia »

FONCIÉRĂ s.f. (Rar) Impozit funciar. [Pron. -ci-e-. / < fr. foncière]. Vezi definitia »

SCROFULOTUBERCULÓZĂ s.f. (Med.) Formă ușoară de tuberculoză ganglionară și osoasă, întâlnită mai ales la copii. [< fr. scrofulo-tuberculose]. Vezi definitia »