BAIONÉTĂ s.f. 1. Armă albă cu lama scurtă, tăioasă, ascuțită la vârf și prevăzută la mâner cu un dispozitiv care o poate fixa la țeava puștii, pentru a putea fi folosită în lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baionetă = luptă corp la corp cu baioneta, pusă la pușcă. ♦ (Fig.; la pl.) Purtători ai acestor arme; (p. ext.) armată, trupă, efectiv de soldați. 2. Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oraș în Franța, unde s-ar fi fabricat prima dată această armă]. Vezi definitia »

HIDROPEDÉZĂ s.f. Sudoare abundentă. [< fr. hidropédèse, cf. gr. hidros – sudoare, pedesis – izbucnire]. Vezi definitia »

ajutor de băgător în seamă expr. persoană cu un rol insignifiant într-o instituție Vezi definitia »

IZOHÁSMĂ s. f. linie care unește punctele cu valori egale ale frecvenței aurorelor polare. (< germ. Isochasme) Vezi definitia »

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor. – Din fr. conjonctive. Vezi definitia »