TIHUÍ, tihuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A huidui. Vezi definitia »

SUI- elem. „porc”. (< fr. sui-, cf. lat. sus, suis) Vezi definitia »

FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui. Vezi definitia »

căpălui, căpăluiésc, vb. IV (înv.; reg.) a săpa. Vezi definitia »

CERCUÍ, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ Fig. (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. Tranz. Fig. A limita, a mărgini. 3. Intranz. A se așeza în formă de cerc. – Cerc + suf. -ui. Vezi definitia »