CRÉDIT s. n. 1. relație ce se stabilește între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori și o altă persoană (debitor), care primește împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanța creditorului; obligația (bănească) a celui creditat. 2. sferă a circulației bănești cuprinzând relațiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 4. (fig.) încredere, considerație, stimă, autoritate de care se bucură cineva. (< fr. crédit, lat. creditum) Vezi definitia »

ZĂPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi. Vezi definitia »

EMBOLÍT s. n. minereu bogat în argint. (< germ. Embolit) Vezi definitia »

TÂRȘIÍT s. n. v. târșâit¹. Vezi definitia »

NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Ne- + distribuit. Vezi definitia »