Definita cuvantului onoare
ONOÁRE s.f. 1. Cinste; integritate morală, probitate, corectitudine. ♦ De onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. Renume, faimă, bună reputație. ♦ A face onoare cuiva = a onora. 3. Mândrie, demnitate. 4. Cinste, favoare. 5. Castitate, pudoare (la femei). [Gen. -iei, var. onor s.n. / < lat. honor, cf. fr. honneur, it. onore].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu onoare
IMPUPÁRE s.f. (Biol.) Trecere din stadiul de larvă în stadiul de pupă. [Cf. it. impopparsi]. Vezi definitia »
REGALÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. (Fig.) Desfătare, încântare. [< regala]. Vezi definitia »
ABREVIÉRE s.f. Faptul de a abrevia; prescurtare; abreviație; (concr.) cuvânt, titlu etc. abreviat. [< abrevia]. Vezi definitia »
RECIRCULÁRE, recirculări, s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula. Vezi definitia »
EJECTÁRE s.f. Acțiunea de a ejecta; ejecție. ♦ Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. ♦ Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid. [< ejecta]. Vezi definitia »